De cev vreme stau si ma tot gandesc la faptul ca nu mai am resurse pt. un nou eveniment... In mare am purtat ceva discutii pt. luna noiembrie. Chiar daca la club se poate face evenimetul, de unde sa ma scot bani pt. asa ceva? Este destul de costisitor, iar sprijin nu este... Da, clubul ma ajuta pe cat poate, masa e din buzunarul meu, a fost si cazare tot buzunarul meu... Dar lumea nu mai vine la concerte, finante nu am... Asadar ma intreb daca sa mai continui... Este un lucru pe care l-am facut deoarece asa am simtit... Dar sunt singur in afacerea asta... Sunt oameni care ma ajuta cum pot... Dar e vorba de bani in special... Reclama nu imi fac, de fapt nimeni nu este curios de o asemenea reclama, oamenii sunt tot mai apatici si lipsiti de interes sau poate doar zgarciti sau stramtorati sau poate ca pur si simplu nu au chef sa mearga la galagie. De strigat nu strig pt. ca nu e felul meu... Feed-back nu prea este, trag concluzii tot mai negre... Este posibil sa iau mult mai personal decat ar fi cazul toata tarasenia... Dar, sincer sa fiu, este tot mai greu... La inceput a fost revelatia, dar dupa un timp destul de scurt s-a stins flama... Asa e in tarisoara naostra... Si nu este nimic de facut... Am fost furios, satul, scarbit, deprimat ec. din cauza unorlucruri, dar nu are rost... Cert este ca aici nu se pot face lucruri... merge numai ce o ia pe fagasul comercial... Si cu asta m-am resemnat... Am avut idei, planuri, am vrut sa adcu trupe, destule trupe care suna f. bine... Am vrut sa fac un mic festival... Lucruri de felul asta... Dar este imposibil... Singura solutie este sa merg dincolo de hotare ca sa vad trupele ce-mi plac atat de mult si sa incerc sa mai fac si pe aici cate un eveniment fara prea mare rasunet... Si sa mai sper sa vina lume sa ma pot finanta de la un concert la latul, ceea ce nu cred sa se mai intample... E din ce in ce mai greu... Iar oamenii prefera sa dea banii pe bere si tigari decat sa vina sa vad o trupa live si sa ajute clubul ca sa mai poata face astfel de evenimente... Este destul de trist, dar se poate trai cu asta... Doar am trait astfel atatia ani... Mai aiurea este pt. cei care au apreciat cu adevarat ce s-a intamplat si vor avea parte de asemenea evenimente din ce in ce mai rar... Eu aproape ca mi-am pierdut puterile si increderea... Si am ramas de unul singur dupa cum am crezut... Fara nici un aliat, fara oameni care sa vrea sa faca ceva, nu doar sa pozeze... Asta-i viata si nu avem ce face. In schimb nici sa ne plangem nu ar mai trebui deoarece lucruri s-au intamplat, dar participare mai deloc...


Sa ne auzim sanatosi... Candva...