...Din nou... apasari...

Ma intreb ce este corect si ce nu este corect in viata mea, viata noastra, viata celor apropiati... Ma intreb de ce nu ma pot resemna in privinta existentei din vremurile astea tulburi, poate ca nu or fi ele cu adevarat tulburi, dar dracu' mai stie... Daca tot am o sotie, 2 copilasi, de ce nu las prostiile la o parte... De ce raman blocat in muzica, de ce trebuie sa fiu dintre cei "inadaptati"? :) ... Zau ca nu stiu in clipa asta raspunsul, dar poate ca va veni in urmatoarele momente... In loc sa imi vad de lucrurile normale eu prefer sa organizez din cand in cand cate un concert, imi deschid magazin cu lucruri de care concetatenii in marea lor majoritate nu sunt interesati, nu ma imbrac strident, stralucitor, nu ascult manele, muzica pop, Roxette, Queen sau U2... Iar in sufletul meu se da mereu o batalie si cu majoritatea celor care au ce discuta cu mine trebuie sa comunic telefonic sau pe internet... Ceea ce scriu este un nonsens... Si totusi continui, nu ma pot opri... Aproape in permanenta imi vine in minte ideea preconceputa cat de aiurea e aici in tara, dar eu continui si nu ma dau batut, involuntar... Sa fiu al naibii daca vad scopul sortii... Sa fie din cauza a ceea ce inseamna muzica pentru mine, sa ma fi nascut pentru asta... La o adica nu cred ca mai conteaza..., probabil cel mai important lucru este sa fiu asa cum sunt si sa nu fortez lucrurile din moment ce asta este cursul, asa cum o fi el, deviat sau nu... Trist este ca majoritatea compatriotilor sunt niste dobitoci care se lasa calcati in picioare si care trebuie sa scuipe... si mai este trist cand unii tin mortis sa faca pe desteptii si interesantii chiar daca nu sunt nascuti sa prinda esenta lucrurilor... Si cei din urma sunt cei care latra si se dau de ceasul mortii sa iasa putin in evidenta... Vai si amar...
Pana una alta eu ma resemnez la soarta-mi de "inadaptat" si constat ca sunt foarte multumit ca ma imbarc asa cum ma simt bine, ca ascult muzica pe care o ascult, ca reusesc sa organizez cate un concert reusit, ca mi se rupe de fetele papagalilor, ca sunt oameni cu care pot schimba un gand, ca exista o mana de oameni ca mine, ca nu sunt singur, ca am niste copilasi grozavi, o sotie care ma sprijina... Da sunt bucuros ca nu sunt ca majoritatea... Nu, nu sunt deloc aparte, nu am nimic special, doar ca nu fac parte din masele care merg si se calca in picioare cand sunt reduceri la supermarket,  nu ma uit la OTV , nu ascult Queen si alte enormitati muzicale, nu ma dau a tot cunoscator, nu bag pe gat nimanui diverse informatii stupide, nu bag nimanui muzica nasoala pe gat, nu urlu in gura mare cat de tare sunt, cat de mari coaie am, nu ies cu absolut nimic in evidenta... si da MI SE RUPE DE TOTI CRETINII....