Buna seara dragilor...
Ne ducem de rapa, nascuti in mediocritate, crescuti in mediocritate, traim in mediocritate. Poate ca nu spun bine mediocritate, insa ne ducem naibii, viata noastra este data naibii de la bun inceput, oamenii din jur sunt cum sunt si e din ce in ce mai rau. Unii (si cand spun unii consider ca sunt destul de multi) nu sunt in stare decat sa se dea grozavi. Vrei o slujba decenta, iei muie. Vrei sa lucrezi in conditii decente? Iei muie. Reusesti sa gasesti un job relativ bine platit (respectiv un salariu sub medie)? In scurt timp ajungi sa vezi ca la angajare ti s-au indrugat minciuni cu duiumul si pt banii pe care-i iei trebuie sa faci o groaza de alte chestii care nu ar tine de tine, insa trebuie sa fii creativ, plin de initiativa, sa ai disponibilitati, sa te bagi in cacat, sa tii capul plecat si sa fii tratat dupa bunul plac al directorilor orgoliosi, nestui si cretini. Unde pula mea sa gasesc ceva mai normal de munca? In pula eventual si fiind vremurile astea nasoale, nici macar acolo. Cum sa ne mai simtim bine cand nu ne permitem un concediu, cand facem sacrificii sa ne luma cea de imbracat si cand ne chinuim sa ne cumparam ceva de macare in asa fel incat sa nu ne imbolnavi? Cum naiba sa ne mai simti bine cand am ajuns sa ne permitem minumul necesar vietii? Si nu vreau sa ma compar cu amaratii de pe strada sau cei bolnavi sau cu tot felul de alte probleme. Ma gandesc cum ar trebui sa fie viata noastra cat de cat decenta, fara sa ne ingrijoram ca nu ne mai putem cumpara un cd sau un ceai mai de doamne-ajuta din cauza facturilor din ce in ce mai mari si ca mai trebuie bagata motorina in rezervor pentru a duce copiii incolo si incoace. Sa nu mai vorbim de cumparat o carte sau alte mofturele care ne-ar putea aduce pe fata un zambet cat mic, fie el si al naibii de trist.
Sa plecam cu totii din tara asta nenorocita? Daca am face asta cine ar mai fi un pic altfel in oceanul asta de oprtunisti hoti cu creierele spalate? Cine s-ar mai framanta si suferi pentru o cauza pierduta acum zeci de ani?
Si totusi ce este de facut, ce am putea face pentru a ne simti mai bine si pentru a ne detasa de mizerie, fara sa dam bir cu fugitii? Si fara sa ne imbatam excesiv sau sa ne otravim cu etnobotanice sau sa facem exces de pornografie mizerabila si trista?
Eu am muzica, insa am din ce in ce mai putin timp pentru a asculta, iar oboseala isi pune amprenta nemiloasa cu fiece saptamana ce trece... Ar trebui sa scriu mult mai multe, insa nu mai am putere, ma simt vlaguit si ma intristez din ce in ce mai tare cu fiecare cuvant...
Asadar dragii mei va urez noapte buna. Ne mai ramane speranta si prietenia...