In seara asta trebuie, sunt obligat sa-mi recunosc infrangerea... Da, am tot incercat sa rezist, am tot incercat sa ma ascund, sa fug din fata adevarului, dara asa ceva nu se poate... Unul ca mine este nascut sa fie infrant, sa piarda... Asta-mi este soarta... Nu am ce sa las in urma, totul este inutil... stupid de inutil... nu trebuie sa ramana nimic in urma mea... Incepe si pentru mine acea perioada din viata cand trebuie sa ma plafonez, fie ca vreau, fie ca nu... Trebuie lasati cei competenti sa-si duca misiunea in continuare... In curand ma voi uniformiza in masa de oameni comuni, fara nimic aparte, fara nimic diferit... In curand imi va disparea din suflet orice sclipire de speranta, orice licar de vointa... Voi deveni ca si ceilalti un personaj comun, un individ sters... Un personaj neobservat... Unul din milioanele de personaje fara vointa si fara gandire...

Va doresc tot binele din lume....