Viata nu imi ofera prea multe variante... La un moment dat am luat niste decizii, acum suport consecintele... Lumea nu ofera echilibru, lumea nu ne ofera sprijin... Suntem noi si ceilalti... Suntem noi, cei cativa.. Cei cativa care nu avem suficient loc unii de altii... Viata fiecaruia este chestiune personala... La ce mama dracului sa iti pese de ceilalti? Si totusi uite ca ne pasa, ne pasa si nu stiu ce rost are asta... Ne pasa de un animal amarat, ne pasa de un nenorocit lovit de nesansa, ne pasa de un copac, ne pasa de una-alata, te miri de ce... Si totusi o mare parte din grija asta este falsa, este extrem de falsa... sincer sa fiu imi pasa de f. putine lucruri pe lumea asta si totusi imi pasa... Nu dau bani cersetorilor, nu fac demonstratii ecologiste, mi se rupe de sloganuri revolutionare, nu sunt un poseur... Incerc sa fiu eu insumi, fara a forta nota... Pe unii ii deranjeaza, pe altii nu... Uneori imi pasa prea mult de ce spun altii... Iar uneori reusesc sa trec peste... Daca as putea sa ma divolv in clipa asta, as face-o... Dar nu pot... Asadar voi continua sa exist, fie ca e placul unora, fie ca nu.... Da, voi deveni invizibil... Cu vremea nu se va mai auzi de mine... De ce sa nu devin o umbra tot mai stearsa? La o adica sunt altii care fac si dreg, sunt altii care pot sa faca lucruri si care merita laude... Eu ce as putea sa mai fac, eu un sarman familist, fara resurse, fara posibilitatea de a se afisa, fara dorinta de a iesi in fata... Eventual sa-mi trag un glont in cap... Dar nu am cum... Imi voi vedea de viata-mi monotona... Ii voi lasa pe cei cu adevarat talentati sa-si continue opera... Pana acum am reusit sa "evit" doua viitoare posibile evenimente... Parca i-ar pasa cuiva de asta... :) Sa fim seriosi, totul trebuie sa fie legat de bani, faima, imagine, laude, orgoliu... Eu nu mai am chef de ele... Bani? As avea nevoie... Faima, nu multumesc... Imagine? Mi se rupe de cum sunt vazut de ceilalti. Laude? Nu am nevoie. Orgoliu? Rabufneste si atunci ma lupt cu el. As avea nevoie de un job care nu vrea sa apara. As avea nevoie de sprijin, dar nu il primesc. As avea nevoie de oameni relaxati, asa ceva este tot mai rar... Poate vor veni vremuri mai bune, cine stie... Pana atunci voi incerca din rasputeri sa-mi vad de viata, de familie, de copii si de prieteni... Cati or mai fi si ei... Muzica imi place nespus de mult.. voi mai citi din cand in cand... Uneori imi voi mai pierde cate o noapte... Cine stie ce va mai urma...
Noapte buna tuturor... Sa ne vedem sanatosi...
Thursday, September 30, 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment